Ecranizarea romanului omonim al scriitoarei Daphne Du Maurier.Maxim de Winter, un englez bogat, care inca se resimte dupa moartea sotiei sale, Rebecca, ia in casatorie o tanara de conditie modesta, fata de companie a unei batrane dezagreabile. Cei doi se instaleaza in palatul Manderley, din Cornwall, unde stapaneste cu puteri depline d-na Danvers, menajera devotata fostei doamne de Winter. Tanara sotie se simte din ce in ce mai apasata de strania putere pe care o are Rebecca asupra tuturor, chiar si dupa disparitia sa. Timorata de noul stil de viata, tanara Doamna de Winter cerceteza partea de castel ce i-a apartinut Rebeccai. Totul e ingrijit si tinut la fel cum era, de parca frumoasa stapana ar trebui sa apara din clipa in clipa. De fapt, chiar asta si este senzatia pe care o are cea ce se simte o intrusa, dar si spectatorul. Arta de a crea suspanse doar din cateva umbre si detalii in acest prim film american al regizorului ce avea sa devina nu peste mult timp regele de necontestat al surprizei si suspansului inteligent si ironic, taie si peste ani rasuflarea. Povestea se complica odata cu descoperirea unei epave si a corpului Rebeccai. Max se asteapta sa fie condamnat pentru omorarea ei, apare si un var arogant ce sustine ca era tatal copilului in asteptare. Dar Rebecca era o cinica. Ii placea sa se joace cu vietile oamenilor. Personaje si spectator descopera ca era bolnava. Strania doamna Danvers nu rezista vestii sinuciderii si da foc la castel. Max se intoarce de la ancheta cu prietenul sau. E inca noapte, dar cerul e ciudat de luminos. Printre flacari, ca o stafie, trece antologic Danny Danvers, intr-o scena de neuitat.