Nu toti piticii lui Mos Craciun sunt pitici... Este cazul lui Buddy, un copil de la orfelinat, care se strecoara in sacul plin de jucarii al lui Mos Craciun si se trezeste din intamplare la Polul Nord! "Cariera" de spiridus nu i se potriveste intru totul, deorece el creste de trei ori mai mare decat un spiridus normal, ajungand astfel precum Gulliver in Tara Piticilor. Atunci cand isi da seama ca nu se poate adapta in lumea spiridusilor, Buddy hotaraste sa plece la New York sa-si gaseasca adevarata familie si sa readuca sarbatoarea Craciunului in constiinta celor ce nu vor sa mai creada in existenta Mosului.Filmele de Craciun pot fi atat de false si de kitsch precum un glob de plastic vulgar vopsit. Nu e cazul lui "Elf". Filmul poseda acel potential care ii poate garanta longevitatea lui "A Christmas Carol," a lui "A Christmas Story" sau, sa indraznim s-o spunem, a lui "It's a Wonderful Life." Evident, ii lipseste gravitatea peliculei perene a lui Frank Capra (desi exista si aici un moment de disperare crunta pe un pod ce pare teribil de familiar) si nu e Dickens. Dar e foarte inteligent, e continuu extem de amuzant si, ca si liftul calarit de aiuritul nostru personaj din titlu - care vrea sa se opreasca la fiecare etaj - apasa pe toate butoanele ce trebuie activate. Asemenea lui Jack Black in "School of Rock," Will Ferrell s-ar putea sa nu aiba niciodata parte de un rol mai bun, unul croit pentru talentul sau particular, zanatic. In rolul lui Buddy, Ferrell e in parte clown burlesc, in parte naiv, in parte gag vizual: rolul e de neimaginat pentru altcineva. In pielea pustiului inadaptabil, care e singurul bariton in corul de elfi, Ferrell pare ca habar n-are de handicapul sau mental. Ar putea parea crud, daca actorul n-ar face pe tembelul cu un asemenea abandon, atragandu-te cu o asemenea putere in vortexul stupiditatii sale. Dupa cum bine stim, filmele de Craciun ar trebui sa ne moaie inima. Cel de fata ne-o inveseleste si ne-o imblanzeste, oricat de cinici am fi. Pentru ca are o masura sanatoasa de bune intentii si de sentimentalism necenzurat, ocolind zahariseala. Pentru ca ne face sa radem in hohote printre lacrimi. Pentru ca e unul dintre cele mai bune filme "de sezon" facute vreodata.