O frumoasa fugitiva, Grace, ajunge intr-un loc izolat incercand sa scape de niste gangsteri. Mica comunitate a oraselului Dogville accepta sa o ascunda. Cand urmaritorii revin, insa, sentimentele locuitorilor se transforma si bunatatea capata un alt pret...Cunoscut pentru cautarile sale estetice si conturarea unui stil aparte, regizorul Lars von Trier pune si de data aceasta nu atat nervii spectatorului la incercare cat puterea lui de imagintie. Filmul este in intregime turnat in platou, iar lumea inconjuratoare, a obiectelor, este redusa la minim, ca la teatru. Ceea ce conteza pentru el este ideea de degradare umana, accelerata pana la abjectie in final. Sfarsit care vine ca o lovitura de ghioaga in moalele capului si obliga publicul sa reinterpreteze frisonat la cu totul alt nivel ceea ce a vazut uimit pana atunci.Nu pot sa inchei aceasta descriere fara sa atrag atentia asupra cronicii de mai jos, una din cele mai bune pe care le-am citit in ultimul timp, cu intelegerea profunda a mesajului filmului si o citire corecta la toate nivelele lui.