"The Way of the Gun" e un film in traditia lui Quentin Tarantino, dar e departe de a fi o clona superficiala. In primul rand, pentru ca porneste de la un scenariu perfect functional, plin de intoarceri de situatii subtile, in cheie ironica. Apoi, are personaje ce nu sunt reduse la clisee debile si, nu in ultimul rand, e plin de replici sclipitoare. Dar, mai important, regizorul reuseste sa pastreze un nivel ridicat al tensiunii, ceea ce inseamna ca ne implica de-a lungul intregii povesti care tine doua ore. Finalul nu e telegrafiat sau prefabricat, ci este construit pas cu pas pana la detonantul deznodamant final. Filmul e populat de o galerie de personaje amorale ale caror motivatii ne intereseaza mai putin. Acesta este genul de thriller evoluat in care nu e nevoie sa ne placa personajele ca sa apreciem suspansul ineret situatiilor lor. Parker (Ryan Phillippe) si Longbaugh (Benicio Del Toro) sunt (anti) eroii - un cuplu care are ocazia, finalmente, sa riste si sa dea lovitura. E revigorant sa vezi niste criminali care sunt credibili chiar daca nu sunt nici prea inteligenti, dar nici prea idioti ca sa fie ridicoli. Parker si Longbaugh fac o gramada de pasi gresiti, dar nu sunt stupizi, de fapt, li se ofera des ocazia sa frizeze geniul. Faptul ca nu ajung acolo, nu face decat sa-i umanizeze. Sunt catalizatorii; fara ei, nu ar exista nici un story. Deloc surprinzator sa constatam ca James Caan, care si-a facut o cariera din a juca bad guy-si, este din nou grozav.Unul dintre meritele regizorului e acela ca a imprumutat numeroase elemente de plot din westernurile celebre, inclusiv orasul abandonat si impuscaturile finale, si le-a adaptat in asa fel incat isi pastreaza prospetimea. Pentru unii, filmul ar putea parea prea sangeros. Insa pentru cei care nu se lasa intimidati de violenta a la Tarantino, debutul in cinema a lui McQuarrie le poate oferi o experienta pasionanta.