Atacul martienilor e inspirat de filmele SF ale anilor '50 -'60 si de niste comics-uri celebre din aceeasi perioada. Felul in care Tim Burton voia sa trateze subiectul a atras un numar incredibil de vedete care, in ciuda reticentei agentilor lor, erau dornice sa joace in roluri neconventionale, nepotrivite cu imaginea lor de staruri.Adica sa fie niste personaje snoabe si de o naivitate vecina cu imbecilitatea, dar tocmai prin aceasta, de un comic irezistibil. Trasnit si cinic, de o ironie mai devastoare chiar decat martienii, filmul nu cruta nici societatea americana si nici naivitatea si increderea in sine a americanilor (de la presedinte - Jack Nicholson, pana la un simplu vanzator de gogosi). Martienii, realizati cu ajutorul animatiei pe calculator, par descinsi din desene animate. Desi pusi pe rele, sunt mai simpatici decat victimele lor si ar pulveriza voiosi intreaga omenire, daca un adolescent n-ar descoperi ca muzica suava a lui Tom Jones produce un straniu efect asupra lor: la auzul ei le explodeaza creierele. Sa mori de ras, nu alta !